Recenzie: Padurea Klarei

Autor: Jenny Erpenbeck
Titlul original: Heimsuchung
Titlul tradus: Pădurea Klarei
Anul apariției: 2008 (2010 în România)
Număr de pagini: 185

 O să încep prin a vă spune că titlul acestei cărți a fost schimbat în engleză și în română. Cuvântul „Heimsuchung” are mai multe sensuri și poate fi tradus ca vizită, nenorocire, molimă. Interpretarea ține de viziunea și sentimentele pe care le trăiește fiecare când citește cartea. În română s-a simplificat treaba.

 Pădurea Klarei este primul nume dat unei păduri din apropierea Brandenburgului. Pe cât este de frumoasă pădurea, pe atât este de dăunătoare proprietarilor ei. Povestea începe de la un primar care a avut patru fete, iar cea căreia i-a fost destinată pădurea nu a apucat să se bucure pe ea. În anii următori „Pădurea Klarei” a fost transformată în teren viral, pe ea s-au crescut grădini și a fost martora tăcută a numeroșilor locatari. Un martor mai mult vizibil este Grădinarul care se îngrijește de pădure ca și cum ar fi propriul copil, iar odată cu dispariția acestuia copilul este incapabil să se mai susțină singur.

Jenny Erpenbeck are un stil aparte de a da viață poveștii prin intermediul parcelei de pământ și a proprietarilor ei. Aceștia se succed, câteodată fără a ști cine a fost ultimul locatar, doar pentru a se atașa de loc și a-l părăsi într-un mod neașteptat. Pădurea Klarei a fost o adevărată surpriză pentru mine și probabil una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta! Cartea este publicată la Editura Humanitas, dar o puteți găsi și la Goethe Institut din București.

RoBlogs

%d blogeri au apreciat asta: