Recenzie: Confesiunile unui cafegiu

Autor: Gheorghe Ilie Florescu
Naționalitate: Română
Titlul original: Confesiunile unui cafegiu
Anul apariției: 2008
Număr de pagini: 490
Editura: Humanitas

Deși auzisem de mai mult timp de această carte,am tot amânat să o citesc, din diverse motive. În primul rând nu sunt mare amatoare de cafele. Nu mi se par eficiente, iar cu cât bei mai mult, cu atât încetează să-și facă efectul. Când am drum prin București, Cluj-Napoca, sau Timișoara mai servesc o cafea marca Starbucks, dar nu mă complic. Un alt motiv a fost acela că de obicei nu citesc memorii. Am început acum trei ani „Jurnalul fericirii”, dar negăsind subiectul destul de fascinant, la vremea aceea, am abandonat cartea pe la mijloc. Poate din lipsă de alte titluri fascinante sau subiecte care să mă intereseze am decis să îi acord o șansă. Și uite ce am aflat:

„Confesiunile unui cafegiu” conțin memoriile lui Gheorghe-Ilie Florescu, cu rădăcini de oltean, care în timp a ajuns unul dintre cei mai renumiți cafegii din București, după cum el însuși apreciază. Începutul poveștii este îmbârligat cu date istorice, evenimente și multe relații de familie. Autorul începe prin a relata despre viața pașnică și lipsită de griji pe care o ducea pe strada Trinității, înconjurat de copii de etnie evreiască și romă, predominanți în vremea aceea pe strada lor. Toate acestea s-au schimbat odată cu arestarea tatălui să, când autorul a vea o vârstă fragedă. Acest lucru l-a determinat să  se angajeze de la vârsta de opt ani pentru a-și ajuta mama. După terminarea studiilor liceale, se angajează în comerț, iar în scurt timp se însoară, tot cu o olteancă. În curând este chemat să își facă stagiul militar în nordul țării, ceea ce îl rupe de familie pentru o perioadă. La întoarcere se angajează în comerțul en-gros și avansează trepat în cadrul Agenției de Import, unde face cunoștință cu diverse personaje aflate în slujba statului.

Luna martie a anului 1971 îi va rămâne mereu în memorie, ca perioada în care și-a îndeplinit visul de mic copil: preluarea magazinului de cafea de la armeanul Avedis Carabelaian, care îl învață toate „secretele meseriei”. Aceasta perioadă este povestită în detaliu în cartea sa, până în momentul arestării sale pentru crime împotriva comerțului de stat. Este eliberat și condamnat la ani grei pentru fapta sa, dar după nici doi ani jumătate este eliberat și încearcă să se întoarcă la vechea sa viață. Ultima parte a cărții o dedică vieții sale în timpul ultimelor zile ale regimului comunist și a evenimentelor ce au urmat, până în anul 2007.

Fiind memorii, mă așteptam ca datele să fie prezentate în ordine cronologică, dar Florescu are propriul său stil de povestire. În carte acordă o atenție deosebită relațiilor familiale, atât ale sale , cât și ale celor cu care ia mai mult sua mai puțin contact. Ca o apranteză, la un moment dat am crezut că voi avea nevoie să realizez un arbore genealogic pentru a putea ține pasul cu memoria de elefant a autorului.

Reacțiile la această carte au fost destul de diferite. Pe de o parte se află „iubitorii de cafea”, care constată că volumul de față tratează mai mult societatea în care a trăit Florescu, legăturile dintre diferite persoane care activau în comerț și „mafia” din spatele acesteia, în special al importului de cafea. Pe de altă parte se află „curioșii” care au citit din diverse motive cartea, niciunul neavând legătură cu cafeaua. Aceștia iau contact cu lumea artiștilor ce se perindau pe la cafeneaua lui Florescu, cum s-a ridicat și a decăzut un sistem bine pus la punct de vânzare a produselor la negru, cât și metodele folosite de aparatul juridic al anilor ’80. Și desigur, câte ceva despre cafea.

Mi-a luat aproape două săptămâni să citesc cartea, deși în mod normal în două zile era gata. Acest lucru s-a datorat și stilului autorului de a scrie, dar o să înțelegeți mai multe când o să aveți cartea în față.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

RoBlogs

%d blogeri au apreciat asta: