29 iunie 2012…

… a intrat în lista scurtă a zilelor ce merită ținute minte. După șiruri de nopți nedormite, nenumărate ore de citit articole din cele mai diversificate domenii și mulți alți factori nocivi experiementați în ultimele două săptămâni, pot să spun cu mândrie că sunt licențiată în Studii Filologice 😀 Țin minte cum apropape în urmă cu un an discutam cu profesoara care urma că îmi devină îndrumătoarea de licență despre amiguitățile din limba engleză și cum se pot interpreta diverse speechuri și gesturi. De acolo mi-a venit ideea de a-mi scrie lucrarea de licență despre fenomenul corectitudinii politice, care la vremea aceea mi se părea cel mai tare lucru posibil, temă pe care până în decembrie 2011 am ajuns nu numai să o detesc, ci chiar am încercat să scap de ea. Lipsa unei teme mai originale și a faptului că deja îmi formasem o idee despre corectitudinea politică m-a determinat să merg mai departe.

A urmat o perioadă destul de încărcată pentru mine, o perioadă în care: am ajuns să cunosc Bucureștiul mai bine decât Sibiul, am făcut cunoștință cu liderii europeni ai studenților și tineri cu viziuni revoluționare în sistemul educațional european și nu în cele din urmă, rubeolă. Poate suna ciudat, dar rubeola a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla în această perioadă. Nu numai că am avut timp să reflectez asupra situației în care mă aflam, dar în același timp mi-am aminti că la începutul verii mă așteaptă examenul de licență, la care nu pot să iau parte dacă nu am o lucrare de 50 de pagini tipărită și aprobată de un profesor. Acesta a fost semnalul de alarmă pentru care timp de o lună m-am izolat încetul cu încetul de tot ce însemna distracție, și m-am afundat din ce în ce mai mult în citirea si scrierea celor 50 de pagini. A fost greu, dar a meritat. Am scris ultimele pagini chiar înaintea începerii TIFF Sibiu 2012, pe care nu l-aș fi pierdut pentru (apropape) nimic în lume! Festivalul a constituit o pauză numai bună pentru mine și chin pentru coordonatoarea mea care a stat să-mi corecteze lucrarea. După discuțiile avute cu alți colegi (aflați într-o situație mai gri decât a mea), mi-am dat seama cât de mult a fost coordonatoarea alături de mine și cât de mult m-a susținut. Orice alt profesor care ar fi primit în trei ture atâtea pagini ar fi refuzat, până la urmă și profii sunt oameni!

Cele două probe premergătoare susținerii lucrării de licență au făcut ca ultima zi să pară floare la ureche. Am intrat în sală, am așteptat liniștită până mi-a venit rândul, le-am spus ce am avut de spus, le-am ascultat criticile și ne-am zis la revedere. Acum nu-mi mai rămâne decât să recuperez nopțile nedormite, să-mi reiau lista de lecturi și să mă distrez cât pot de mult. O să fie vara mea și am de gând să o trăiesc din plin! 🙂 Iar acum…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

RoBlogs

%d blogeri au apreciat asta: